Ucenicul

In ochiul meu e coada pentru ingeri,
si-n palma mea e masa pentru draci.

Stapane, ce-am facut sa vad cum sangeri
cand te imparti in bliduri la saraci?

Ne putrezeste raiul intre coaste.
Adam e la razboi, iar Eva lui
se-ntinde pentr-un sac de haine proaste
si face plozi cu cap de sarpe sui.

In pomul vietii, rod cu rod se cearta
ca nu e loc niciunde pentru vii.
Atinsi cu must pe gura lor uscata
stau spanzurati toti Iuda ce vor fi.

Iar tu ma pui prozaic intr-o carte
cand eu sarut in versuri fata ta!
As incerca sa ma-nspaimant de moarte
de sub smochini cu mine n-ai umbla.

In palma mea e nunta pentru draci
Si ochiul meu deja-i azil de ingeri.

Infometat, m-ascund printre saraci.
Stapane, te iubesc cand sangeri!

Apus

Sssst! Taci! Pe muchia zarii trec ingeri de cobalt...
Nici luna nu respira; prin pori ne naste vantul
iar tu ma pierzi in tine, pe ierburi din inalt.

Cu falci mustind de noapte ne mesteca pamantul.

Lumina a dorinta se leagana-ntre nori
si-un praf roscat de seara ma ustura sub pleoape.

Crezi tu ca necuratul, cu pasii lui cei moi,
in focurile Gheenei, danseaza-aici, pe-aproape?

Creatie

Hai sa desfacem pamantul
si sa-l intindem
intre intaiul si ultimul cuvant.

Sa nastem ape - cununi arteziene
pe cerul cu nuante proaspete
de soare frant.

Si pana la marginea nebuniei noastre
sa nu ne oprim din vis.

ca si cand nici azi, nici maine nu va fi vreodata...
ca si cand doar dupa vesnicie
vom incepe sa facem ce am promis.

Si apoi ascunde-ma te rog intr-o zare larga,
sa nu ma gaseasca timpul
si nici oamenii ce vor fi.

Nu-i asa?
Dintre toate iubirile lasate pe lume,
cea mai frumoasa a fost prima zi.

Impresii din Rai

Doar tu si eu - o lunga asteptare
in Paradisul proaspat inaltat,
cand ingeri cu obrazul bucalat
cladesc pe trupul nostru vii altare
din resturile fructelor amare,
sa vina serpii toti la inchinat.

Manastireasca

Se rastoarna orizontul pe crestetul soarelui.
Umilita, ziua se spovedeste.
Eu sunt o lacrima simpla, ce-si urca
obrazul mirosind duhovniceste.

Aici s-a ascuns linistea de oameni,
obosita de atata singuratate...
Sfintii se prefac a ma privii in ochi
de pe slava zidurilor crapate.

Unde sunt eu acum nu mai e nimic.
Cand noaptea saruta icoana campiilor,
doar Dumnezeu, calare pe clopote,
plange in mintea copiilor.

De-a primavara

Ti-am dedicat poeme roz pe ram.
Alti ingeri incoltesc in taina.

Eu ma prefac ca nu iubesc,
ci doar ca port, umil, o veche haina.

Tacerea, moale ca un fir de iarba,
A prins conturul amintirii pline

si ma intreb: de ce-a-nflorit pamantul
pe umbra ta, cand m-am gandit la tine?