Hai sa desfacem pamantul
si sa-l intindem
intre intaiul si ultimul cuvant.
Sa nastem ape - cununi arteziene
pe cerul cu nuante proaspete
de soare frant.
Si pana la marginea nebuniei noastre
sa nu ne oprim din vis.
ca si cand nici azi, nici maine nu va fi vreodata...
ca si cand doar dupa vesnicie
vom incepe sa facem ce am promis.
Si apoi ascunde-ma te rog intr-o zare larga,
sa nu ma gaseasca timpul
si nici oamenii ce vor fi.
Nu-i asa?
Dintre toate iubirile lasate pe lume,
cea mai frumoasa a fost prima zi.
No comments:
Post a Comment