Sssst! Taci! Pe muchia zarii trec ingeri de cobalt...
Nici luna nu respira; prin pori ne naste vantul
iar tu ma pierzi in tine, pe ierburi din inalt.
Cu falci mustind de noapte ne mesteca pamantul.
Lumina a dorinta se leagana-ntre nori
si-un praf roscat de seara ma ustura sub pleoape.
Crezi tu ca necuratul, cu pasii lui cei moi,
in focurile Gheenei, danseaza-aici, pe-aproape?
No comments:
Post a Comment